Și atunci să nu ne mai legăm de nimeni ca să evităm inevitabilul?!
E drept că gândirea orientală, cu al său egoism mascat (luminare personală), exclude alteritatea din desăvârșirea caracterului nostru. Să devii ceva prin tine însuți! Să fii independent până la izolare! Creștinismul, în schimb, se fundamentează pe însăși ideea suferinței care salvează. Prima mare suferință e cea a Cuvântului care s-a făcut trup, deoarece aceasta presupunea renunțarea la nemurire, la atemporalitate, la infinitudine. De atunci încoace omenirea învață să evadeze din egoism purtând cu demnitate haina suferinței, legându-și fericirea și împlinirea de un altcineva.
O sculptură perfectă nu răsare prin sine în mijlocul carierei de marmură. Avem nevoie de daltă și de ciocan pentru a netezi asperitățile și colțurile îndărătnice ale firii noastre. Dacă prețul pentru împlinire și fericire este suferința, atunci stau lângă tine și-l plătesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu